Nu m-am dat niciodată în vânt după romanele polițiste, dar îmi place mult felul în care scrie Agatha Christie. Nu e deloc plictisitor, nu te pierzi în tot felul de detalii și în plus are suficientă acțiune și mister cât să te țină cu sufletul la gură până la final. Iar cum eu nu sunt cea mai bună la a face pe detectivul cu atât mai mult continui să citesc pentru a afla finalul.
Așa, deci Hercule Poirot, mare detectiv, se află în trenul Orient Express. Are loc o furtună de zăpadă puternică care oprește trenul, spre neplăcerea pasagerilor. Până aici nimic ieșit din comun. Doar că de dimineață, la micul dejun, unul dintre pasageri nu apare. Îngrijorați de acest lucru se decide să se verifice dacă pasagerul era bine. Surpriză: respectivul era mort, mai exact înjunghiat de câteva ori.
Un lucru care mi-a plăcut la cartea asta a fost că, deși a fost descris corpul celui decedat, nu prea avea cum să se sară peste asta, nu a fost descris cu lux de amănunte. Suficient cât să-ți faci o idee despre cam cum arăta, dar nu prea mult. Pentru mine a fost numai bine, cum nu prea mă dau în vânt după asemenea chestii și am o imaginație mai bogată decât aș prefera în anumite momente.
Se demarează o anchetă, să zic așa, condusă de Poirot în care fiecare pasager, inclusiv un angajat, sunt supuși unui interogatoriu în urma căruia detectivul nostru urma să afle cum anume se întâmplase totul.
Cel mai mult mi-au plăcut deducerile pe care le făcea Poirot. Nu am nici cea mai mică idee de unde le scotea sau cum își dădea seama cine mințea și cine nu, dar a fost super. Iar la final, când a prezentat de față cu toți cei din tren întreaga poveste și cele două soluții ale crimei eu una am rămas mască de uimire. Personajul mi se pare absolut genial.
Dacă voi mai avea vreodată ocazia să citesc ceva scris de Agatha Christie cu siguranță nu o voi rata. Scrie foarte frumos, nu este greu de citit, nu mi s-a părut nici plictisitoare, a fost exact pe gustul meu.
Așa, deci Hercule Poirot, mare detectiv, se află în trenul Orient Express. Are loc o furtună de zăpadă puternică care oprește trenul, spre neplăcerea pasagerilor. Până aici nimic ieșit din comun. Doar că de dimineață, la micul dejun, unul dintre pasageri nu apare. Îngrijorați de acest lucru se decide să se verifice dacă pasagerul era bine. Surpriză: respectivul era mort, mai exact înjunghiat de câteva ori.
Un lucru care mi-a plăcut la cartea asta a fost că, deși a fost descris corpul celui decedat, nu prea avea cum să se sară peste asta, nu a fost descris cu lux de amănunte. Suficient cât să-ți faci o idee despre cam cum arăta, dar nu prea mult. Pentru mine a fost numai bine, cum nu prea mă dau în vânt după asemenea chestii și am o imaginație mai bogată decât aș prefera în anumite momente.
Se demarează o anchetă, să zic așa, condusă de Poirot în care fiecare pasager, inclusiv un angajat, sunt supuși unui interogatoriu în urma căruia detectivul nostru urma să afle cum anume se întâmplase totul.
Cel mai mult mi-au plăcut deducerile pe care le făcea Poirot. Nu am nici cea mai mică idee de unde le scotea sau cum își dădea seama cine mințea și cine nu, dar a fost super. Iar la final, când a prezentat de față cu toți cei din tren întreaga poveste și cele două soluții ale crimei eu una am rămas mască de uimire. Personajul mi se pare absolut genial.
Dacă voi mai avea vreodată ocazia să citesc ceva scris de Agatha Christie cu siguranță nu o voi rata. Scrie foarte frumos, nu este greu de citit, nu mi s-a părut nici plictisitoare, a fost exact pe gustul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu